Zambete printre lacrimi…

Cel mai trist lucru in viata e sa fi singur, asa credeam. Dar nu-i nici pe departe cel mai trist.. chiar si asta se poate rezolva candva. Cel mai trist e sa stii ca desi ai pe cineva langa tine ramai rece… cel mai trist e sa fi facut greseli care te vor bantui toata viata, greseli care sa te intristeze chiar si daca ai putea da timpul inapoi ca sa le previi, amintirea lor, faptul ca stii ca le-ai facut e suficient ca sa te distruga putin cate putin.. sa iti ia in fiecare noapte cate putin din sclipirea ochilor.

Atatea minciuni inventate ca sa ne protejeze.. “Timpul vindeca orice rana”… nu-i adevarat, timpul nu poate vindeca orice rana, uneori e nevoie de altceva. Sentimente reci ti-au acoperit atat de tare sufletul incat l-au inghetat. Si apa inghetata nu mai curge oricat timp ar trece… ramane asa. Lacrimi reci, care dupa un timp nici macar nu mai curg… inlocuite de lacrimi invizibile care curg mereu, chiar si cand zambesti, mai ales cand zambesti… Nimic nu striga mai tare dupa ajutor decat un suflet inchis care sufera… i-am auzit strigatul dar.. nu am reusit sa-l salvez… Incep sa ma intreb de ce simt atat de tare ca pot salva si totusi nu reusesc sa o fac?

” True love cannot be simulated where it does not exist, nor can it be hidden where it truly does. ” Francois de La Rochefoucauld….